Câteodată chiar și Beyoncé trebuie să-și adune forța identității interioare.
Lemonade
Beyoncé
10
Există un moment critic pentru a înțelege încărcătura emoțională și culturală a celui de-al șaselea album al lui Beyoncé, Lemonade, ce a redefinit genurile și a avut un imens succes. Acesta se regăsește la sfârșitul piesei „Freedom”, un imn de emancipare furtunos, ce preia un cântec de închisoare din epoca drepturilor civile și îl include pe Kendrick Lamar. În melodie, intervine vocea unei femei în vârstă: „I had my ups and downs, but I always find the inner strength to pull myself up” („Am avut parte de suișuri și coborâșuri, dar am găsit mereu forța interioară să mă ridic de jos”), spune ea. „I was served lemons, but I made lemonade” („Lămâi am primit, limonadă am făcut”).
Discursul, rostit de bunica soțului artistei, JAY-Z, pe nume Hattie White, în 2015, la cea de-a 90-a aniversare a sa, a fost cel care ar fi inspirat conceptul din spatele acestui proiect radical, ce sosește la pachet cu un film, precum și alături de cuvintele poetei britanice de origine somaleză Warsan Shire. Atât albumul, cât și filmul sunt profund legate de identitatea și povestea lui Beyoncé (feminitatea ei, apartenența ei la comunitatea de culoare, căsnicia ei) și reprezintă lucrarea sa cea mai exteriorizată de până acum.
Detaliile, desigur, sunt ceea ce îl fac atât de familiar, cele care fac fiecare cântec să înțepe. Proiectul e furios, sfidător, angoasat, vulnerabil, experimental, puternic, triumfător, plin de umor și curajos, o declarație personală vie, fiind lansat pe neașteptate într-o perioadă de atenție publică și suferință privată. Este, de asemenea, uimitor de dur. Printre lacrimi, chiar și Beyoncé trebuie să-și adune forța identității interioare pe „Freedom”, strigând: „I’ma keep running ’cause a winner don’t quit on themselves” („Voi alerga în continuare, pentru că învingătorii nu renunță”). Această forță panoramică, lirică, vocală, instrumentală și personală, i-a împins imaginea publică dincolo de legendă, înspre ceva mai aproape de o supereroină din viața reală.
Fiecare secundă din Lemonade merită să fie studiată și celebrată (autopedepsirea din „Sorry”, politica din „Formation”, îmbunătățirile creative aduse de colaboratori precum James Blake și Karen O), dar piesa care țintește cel mai sus din punct de vedere muzical este probabil „Don't Hurt Yourself”, un duet psiho-rock cu Jack White, după modelul Zeppelin. „This is your final warning” („E ultimul tău avertisment”), spune ea într-un moment de calm neliniștitor. „If you try this shit again/ You gon' lose your wife” („Dacă mai încerci o dată porcăria asta/ Îți vei pierde soția”). Ca sprijin, White oferă un sfat înțelept: „Love God herself” („Iubește pe Dumnezeu însăși”).