Lăsând în urmă genul country pentru a se dedica muzicii pop, Taylor evoluează prin nostalgie.
1989 (Taylor’s Version)
Taylor Swift
18
E ușor să uităm că în 2014 Taylor Swift se apropia de un punct de cotitură, pășind din nou în peisaj (la doar 24 de ani) ca prezența cuceritoare pe care o știm astăzi. Ea începuse deja să ajusteze proporția dintre muzica country și cea pop pe albumele Speak Now din 2010 și Red din 2012, la cel din urmă lucrând cu faimoșii producători suedezi Max Martin și Shellback. Pe 1989 însă, Swift a abandonat cu totul ideea de proporții.
La fel ca albumul Come On Over al Shaniei Twain sau ca Bringing It All Back Home al lui Bob Dylan, 1989 e un exemplu de artist care sfidează așteptările, cu un rezultat uimitor. Swift n-a crescut întocmai cu sunetele de sintetizator inspirate de anii ’80 pe care producători precum Martin, Shellback, Ryan Tedder și viitorul său amic Jack Antonoff au ajutat-o să le insereze aici; așa cum ne amintește titlul albumului, ea nici nu se născuse la sfârșitul deceniului. Dar, la fel cum a experimentat cu tradițiile și convențiile muzicii country pe albumele sale timpurii, tot așa Swift recurge la nostalgie în 1989, nu pentru a privi înapoi, ci pentru a merge înainte.