Transpunerea poveștilor de legendă în imnuri atemporale i-a adus unui tânăr star titlul de „The Boss”.
Born to Run
Bruce Springsteen
22
Bruce Springsteen și-a imaginat cel de-al treilea album ca un ciclu de melodii care începe la răsărit și se încheie la apus, cu muzicuța din „Thunder Road” funcționând ca o deșteptare, iar piesa de final „Jungleland“ reprezentând momentul în care se trage cortina. Între acestea, există suficientă dramă, cu personajele vibrante născocite de Springsteen intrând în belele pe alei întunecate și luptând pentru libertate (sau măcar pentru izbăvire).
„Încerc mereu să vorbesc cum pot de bine despre vremurile pe care le-am trăit.”
Bruce Springsteen
Primele două albume ale sale au prezentat povești de legendă populate de personaje neînfrânate. Însă cu Born to Run, el a reușit, în cele din urmă, să descopere cum să lege acele povești pentru a le face mai ușor de asimilat. Springsteen avea să identifice ulterior piesa care poartă titlul albumului drept momentul în care a învățat să combine forța și emoția, atât în plan liric, cât și muzical, într-o formă mai scurtă și fără a sacrifica efectul acesteia. Construit ca o versiune mai îndrăzneață și mai fantastică a faimoasei tehnici de producție Wall of Sound, concepută de Phil Spector, Born to Run reușește să pară în același timp antrenant, sfâșietor, atent și tragic, reprezentând un moment definitoriu pentru Springsteen ca artist și compozitor.
