Un album conceptual subversiv care a diluat viziunea binară asupra identității și a extins orizonturile rockului.
The Rise and Fall of Ziggy Stardust and the Spiders From Mars
David Bowie
24
Conceptul de star rock decadent extraterestru aflat în spatele celui de-al cincilea album al lui David Bowie era revoluționar, iar atitudinea subversivă s-a regăsit în muzică: pusă pe rele, dar plină de farmec („Moonage Daydream”, „Suffragette City”), teatrală, dar intimă („Five Years”), punk primordial („Hang On to Yourself”) și cabaret pentru un public care n-ar fi frecventat așa ceva vreodată („Rock 'n' Roll Suicide”). Bowie vorbește despre sine la persoana a treia, dar e atât de arogant încât fanii săi îl ucid pentru asta („Ziggy Stardust”), atât de pierdut în iluzii, încât crede că rock 'n' roll-ul poate salva lumea și atât de curajos încât e dispus să moară încercând s-o facă („Star”). Artificialitatea îl doboară, dar îl și eliberează.
Albumul a ajutat la diluarea viziunii binare asupra genului, sexualității, actului artistic și identității. Dar, de asemenea, a ajutat și la extinderea vocabularului rockului de masă în general, bazându-se pe concepte din underground. A-l numi pe artist capricios sau neautentic ratează esența: la fel ca Andy Warhol, Bowie și-a tratat arta, parțial, drept o sinteză a intereselor sale. În ciuda felului în care a fost radical la vremea sa, Ziggy Stardust ne-a arătat, totodată, un viitor referențial, marcat de interdependențe, cu care suntem cu toții familiarizați și în care curatorul este creator.
„Acesta e cântecul său despre Jimi Hendrix. Prima dată când l-a văzut pe Jimi Hendrix la Londra, toată lumea l-a detestat pe Jimi, dar el era atât de deschis încât a reușit să recunoască și să facă un hit din asta, frate.”
Q-Tip
despre „Ziggy Stardust”