O super trupă își găsește echilibrul și își asumă riscuri mai mari și mai bizare.
Led Zeppelin II
Led Zeppelin
27
Dacă rockul britanic cu influențe de blues redat mai lent, mai greu și mai tare, părea oarecum împleticit la debutul lor în 1969, doar opt luni mai târziu stilul s-a închegat perfect, pe Led Zeppelin II. Timpul petrecut în turneu a fost revelator: câteva melodii au luat naștere ori s-au dezvoltat în timpul concertelor live, în timp ce altele (în special „Whole Lotta Love”) au reflectat relația dintre membrii trupei, ceea ce a contribuit la o muzică mai directă, dar care le-a permis să-și asume riscuri mai mari și mai bizare.
Deși s-a discutat mult despre pastișarea fățișă a blues-ului afro-american de către Led Zeppelin, realitatea și moștenirea acestuia sunt mai complexe. Ascultă Led Zeppelin II și vei auzi cum tinerii britanici asimilează blues-ul, nu ca pe o atitudine progresivă, ci ca pe o cunoaștere misterioasă, la fel de încâlcită și tulbure precum influențele celtice de pe „Thank You” sau viziunile inspirate de Tolkien pe care Jimmy Page le-a țesut pe „Ramble On”. Led Zeppelin II a marcat momentul în care trupa și-a dat seama cum să facă astfel încât rockul bazat pe blues să sune ceva mai puțin recognoscibil.