O epopee psihedelică ce a marcat momentul în care muzica rock a fuzionat complet cu sound-ul electronic.
The Dark Side of the Moon
Pink Floyd
28
Chiar și în comparație cu alte albume rock mari ale vremii, Dark Side of the Moon a reprezentat o schimbare, renunțând la extroversia plină de alcool a celor de la The Rolling Stones pentru ceva mai interior. Pe cât de mult a marcat albumul o reușită izbitoare, acesta face parte și dintr-un proces de evoluție în care Floyd au reușit să îmbine faza lor cea mai experimentală cu un sentiment emergent de claritate, explorând teme mărețe precum lăcomia („Money”), nebunia („Brain Damage”, „Eclipse”), războiul și inechitatea socială („Us and Them”) cu o concizie care a făcut mesajul ușor de înțeles, indiferent cât de departe se întindea muzica.
Pentru unul dintre cele mai proeminente albume din istoria rockului, Dark Side e destul de ușor în ceea ce privește componenta rock. Chiar și atunci când trupa se dezlănțuie și lasă rockul să se manifeste odată cu, de pildă, lamentațiile extatice ale piesei „The Great Gig in the Sky”, ce a făcut senzație pe TikTok în cel mai neașteptat mod cu putință, accentul e pus mai mult pe textură și pe sentiment. Albumul a stabilit un precedent pentru călători artistici post-psihedelici, precum Radiohead, cu albumul lor emblematic OK Computer sau Tame Impala, dar a marcat și momentul în care muzica rock a fuzionat pe deplin cu sound-ul electronic, acesta fiind un hibrid ce încă vibrează după mai bine de cinci decenii.
„De fiecare dată când îl ascult, simt că sunt transportat... E ca atunci când ești imponderabil și privești pe fereastra unei nave spațiale.”
Chris Hadfield
astronaut