Regina se inspiră din peisajul pop în schimbare, redefinindu-l în propriul stil.
BEYONCÉ
Beyoncé
36
Când albumul eponim al lui Beyoncé, cel de-al cincilea al artistei, a ajuns neanunțat în magazinul iTunes în decembrie 2013, lumea muzicii pop s-a cutremurat. Iată una dintre cele mai mari staruri muzicale care renunță la lansarea prelungită a unui proiect consistent, alegând să anunțe apariția concomitent cu aceasta. Însă BEYONCÉ ar fi fost o realizare importantă în cariera sa indiferent de felul în care ar fi apărut: pe parcursul celor 14 piese, Beyoncé își depășește limitele artistice și emoționale, vorbind deschis despre nesiguranțele sale, despre sexualitatea și fericirea sa, prin intermediul unor melodii care îi scot în evidență forța și flexibilitatea vocii.
Muzica pop suferise schimbări la începutul deceniului trecut, cu piese de inspirație electro-pop dominând lumea radioului și a topurilor, acolo unde în anii 2000 domneau Beyoncé și alți artiști orientați spre R&B. Cu BEYONCÉ, cântăreața și antreprenoarea a demonstrat că, indiferent de prezența sau absența sa la radio, ea încă mai face parte din clasa conducătoare a muzicii pop. Și a reușit acest lucru nu rescriind stilul pop, ci inspirându-se din cele mai captivante aspecte ale genului pentru a veni cu un nou plan de acțiune.
„Lucram non-stop, încercând să descifrez codul lui Beyoncé.”
Ryan Tedder
producător
BEYONCÉ conține colaborări cu figuri dominante precum Drake, care îi ține piept artistei în melodia minimalistă „Mine”, și Frank Ocean, care i se alătură lui Beyoncé pe producția somptuoasă „Superpower” a lui Pharrell Williams. Însă dorința lui Beyoncé de a explora granițele muzicii a făcut ca albumul să-și dezvolte o voce proprie, conștient de tendințele lumii pop, dar îndepărtându-se de ele în moduri palpitante. BEYONCÉ reprezintă un punct de cotitură major pentru artistă, marcând etapa carierei sale în care ea va defini statutul de star pop după regulile și în viziunea sa.