O legendă din culise își croiește drum pe cont propriu și pune bazele erei cantautorilor din anii ’70.
Tapestry
Carole King
38
Al doilea album solo al lui Carole King, din 1971,Tapestry, a definit practic era cantautorilor din anii ’70. Tonul său cald și intim, aranjamentele muzicale simple, bazate pe acorduri de pian și atmosfera primitoare a albumului au imortalizat acele timpuri și au îndreptat în mod cuvenit reflectoarele către o compozitoare care crease în deceniul precedent o mulțime de piese remarcabile pentru alți artiști.
King a modelat muzica pop americană adresându-se comunităților de femei, articulând vulnerabilitatea anterior mascată pe piesa „Will You Love Me Tomorrow” a trupei The Shirelles și explorând o senzualitate curajoasă și terestră pe „(You Make Me Feel Like) a Natural Woman” a Arethei Franklin. Însă pe Tapestry, al doilea ei album ca solistă, King își revendică acele melodii, folosindu-le pentru a-și spune propria poveste. De asemenea, ea introduce noi compoziții destinate să ajungă repere în domeniu („I Feel the Earth Move, „It’s Too Late”, „So Far Away” și „You’ve Got a Friend”, care avea să devenă un hit pentru James Taylor, unul dintre instrumentiștii de pe album).
Așa că nu e surprinzător faptul că Tapestry a dat impresia unei compilații de hituri încă de la lansare; după șase ani petrecuți în topul Billboard pentru albume (inclusiv un record de 15 săptămâni pe locul întâi) și cinci decenii de omniprezență, e dificil de conceput că ar putea fi considerat altceva.
„Niciodată nu voi putea spune destule despre acest album. Poți sta și asculta cum Carole King cântă la pian ca o vedetă rock și glăsuiește ca un înger. Însă cheia succesului ei stă în compoziție”.
Shania Twain