Vulnerabilitatea stilului său de rap cântat l-a făcut omniprezent în cultura pop.
Take Care
Drake
47
Așa cum sugerează titlul, Take Care e o mărturie a teoriei conform căreia arta de calitate necesită timp. După debutul său de studio Thank Me Later, un album care chiar și lui Drake i s-a părut făcut în grabă, el l-a angajat pe savantul muzical Noah „40” Shebib pentru a reveni la sound-ul distinctiv al orașului Toronto, pe care îl creaseră chiar ei, un echilibru perfect de rap și R&B care definise mixtape-ul So Far Gone, atât de apreciat în 2009.
Și a funcționat. Chiar dacă avea doar douăzeci și ceva de ani, copilul-actor devenit rapper și-a definit identitatea. În loc să emane o imagine fabricată a ceea ce ar „trebui” să fie un rapper, Drake e complet el însuși pe piese precum „Marvins Room”, un hit cunoscut în toată lumea drept emblema apelului telefonic la beție.
„Avem un standard pe care trebuie să-l atingem. Și avem un istoric al unei moșteniri pe care trebuie să o protejăm mereu.”
Drake
Pe „Headlines”, unul dintre cele mai remarcabile momente pop de pe Take Care, artistul recunoaște că a fost motivat de unele dintre reacțiile primite la Thank Me Later: „I had someone tell me I fell off/Ooh, I needed that”. Tocmai această sinceritate i-a permis lui Drake să-și folosească stilul de rap cântat pentru a atinge omniprezența culturală, aducând cu sine o undă de hip-hop comercial îmbrăcat în vulnerabilitate.