Beastie Boys se duc la Hollywood și răstoarnă ideea de hip-hop.
Paul’s Boutique
Beastie Boys
48
În 1989, fenomenul de sampling în hip-hop era în faza Vestului Sălbatic, înainte ca un marasm de procese să încetinească această nebunie printr-o serie de obstacole legale. După cum s-a dovedit, în 1989 Beastie Boys erau și ei în perioada lor de Vest sălbatic, după ce părăsiseră locul de baștină, New York, în favoarea dealurilor hollywoodiene, pentru a se bucura de numeroasele beneficii aduse de succesul răsunător al albumului Licensed to Ill. Paul’s Boutique reprezintă coliziunea frenetică și exuberantă a acestor două fenomene concomitente.
„Am decis să punem pe album fiecare idee trăsnită pe care o aveam.”
Adam “Ad-Rock” Horovitz
Beastie Boys
În urma unei separări complicate de Def Jam Records și de Rick Rubin, Beasties au apelat la duo-ul The Dust Brothers pentru responsabilitățile de producție. Cu un caleidoscop de sample-uri vintage de funk și soul (unele obscure, toate pe cale să devină prea costisitoare), precum și o frântură din melodia „The End” a trupei The Beatles, Mike D, MCA și King Ad-Rock s-au scăldat în bucuriile primordiale ale hedonismului, cu un strop de vandalizare și o „barbă ca a unui țap”. Albumul nu se asemăna cu nimic din ce făcuseră ei înainte sau cu nimic din ce au făcut alții înaintea lor; a fost, de asemenea, un eșec comercial masiv. Trei ani mai târziu, au renunțat la sample-urile cu potențial litigios în favoarea instrumentelor live, reinventându-se pentru a treia oară pe doar trei albume. Însă Paul’s Boutique rămâne un edificiu al artei sampling-ului și o culme a muzicii hip-hop la cel mai inventiv și mai neastâmpărat nivel.