Saltul celor de la U2 către dominația globală a explorat libertatea generată de constrângeri.
The Joshua Tree
U2
49
The Joshua Tree a reprezentat ceva nou pentru U2: influențele gospel, emoțiile nude, introducerea subînțelesurilor într-un sound care se definise prin franchețea sa. În trecut, își lăsau compozițiile să fie libere și ancorate în moment. Acum, acestea explorau eliberarea ce vine odată cu constrângerea.
Dacă asculți îndeaproape, poți separa sunetul în straturi: mănunchiurile de acorduri la chitară, fragmentele de percuție asemănătoare ceasului de buzunar („One Tree Hill”). Dar, dacă stai la distanță, sună minimalist și direct. Cuvintele sugerează tema unei iubiri romantice („With or Without You”, „I Still Haven’t Found What I’m Looking For”), dar și căutarea lui Dumnezeu și a sensului vieții, o reflexie a dualităților pe care le-au găsit atât în gospel, cât și în romantismul lui Van Morrison și Patti Smith. Fundalul, reprezentat de valurile nuanțate de sunet, realizate de Brian Eno și Daniel Lanois, surprinde schimbarea constantă. Dar prim-planul, cu ritmurile asemănătoare unui marș și vocile pline de pasiune, e ferm și neclintit. Irlandezii cântă rock cu instrumentele epocii lor, dar au acces la ceva etern.