Prince își acceptă contradicțiile pe unul dintre cele mai cuprinzătoare albume din muzica pop.
Sign O’ the Times
Prince
51
Sign O' the Times nu e doar cel mai cuprinzător album din catalogul lui Prince, ci unul dintre cele mai cuprinzătoare albume pop din toate timpurile. Tot ce a explorat în primii 10 ani ca artist se regăsește aici: R&B, soul, rock și gospel, viniete în stilul The Beatles („Starfish and Coffee”, „The Ballad of Dorothy Parker”) și funk carnal („U Got the Look”), toate fără susținerea trupei The Revolution. Artistul e la fel de contemporan și de încărcat politic ca rapul („Sign O' the Times”), la fel de clasic ca o baladă doo-wop („Adore”) și în ambele aspecte își descoperă sound-ul minimalist, dar extrem de expresiv, ce definește stilul Prince.
Festiv, intim, jucăuș, serios, sacru ca pe „Cross” și profan ca pe „Hot Thing”, artistul nu încearcă să-și rezolve contradicțiile, ci le întruchipează. Astfel, el creează un spațiu pentru întreaga amploare a personalității sale. Bărbaților de culoare nu li se permitea să fie atât de sensibili și de ciudați și, de altfel, nici celor albi. Sign O' the Times este, în esență, capodopera sa; sound-ul unui superstar aflat la apogeul puterilor sale.