Debutul trupei din Bristol a dat naștere sunetului liniștitor și tulburător al trip-hop-ului.
Dummy
Portishead
67
Puține debuturi au fost atât de distinctive și de bine conturate precum Dummy, lansat de Portishead în 1994, un șablon downtempo pentru sound-ul straniu care avea să devină cunoscut sub numele de trip-hop. Intitulat după o dramă TV britanică din anii '70 despre o femeie surdă care devine prostituată, albumul e plin de scratch-uri de platane, tobe tremurătoare și pasaje de chitară fragmentată, toate ancorate în falsetul cristalin al solistei Beth Gibbons, care cântă despre „the blackness, the darkness, forever” („Wandering Star”).
„A trebuit să fim fermi cu ideile noastre despre ce voiam și nu voiam să facem.”
Geoff Barrow
Portishead
Piese remarcabile, precum „Sour Times” și „Glory Box”, ademenesc ascultătorii într-o transă cu valuri cinematografice de coarde, groove-uri proaspete de tobe și vocea catifelată a lui Gibbons, un sound care a devenit omniprezent printre contemporani precum Morcheeba, Mono și Sneaker Pimps, și chiar a făcut ca Dummy să fie clasificat eronat drept muzică de liniștire. Dar nu pica în plasă: muzica aceasta se complace în disconfort, fiind la fel de capabilă, cu melodiile sale calde, să aline și să zdruncine. Dummy e un album pentru ființele nocturne, de pretutindeni și de oricând.