Trupa germană a combinat experimentarea electronică cu filozofia futuristă.
Trans-Europe Express
Kraftwerk
71
Kraftwerk nu s-au ferit niciodată de reinventare. Dacă perioada lor electronică a început cu arpegii pătrunzătoare pe Autobahn, în 1974, epoca lor synth-pop a debutat cu adevărat odată cu Radio-Activity, în 1975, album pe care au explorat piese mai scurte și refrene mai atent compuse. Însă pe Trans-Europe Express, ei și-au perfecționat fuziunea dintre experimentarea electronică și filozofia futuristă.
Albumul Trans-Europe Express i-a transformat pe Kraftwerk în echivalentul muzical german al lui Andy Warhol, ei inventând o nouă formă de artă conceptuală, o muzică pentru mase. Albumul include unele dintre cele mai semnificative realizări ale lor, piesa eponimă stând la baza creației „Planet Rock” a lui Afrika Bambaataa, iar ritmul șlefuit din „Metal on Metal” ducând la apariția muzicii tehno câțiva ani mai târziu. În ceea ce privește atmosfera, albumul oscilează între un optimism nelimitat și tonuri mai întunecate și pătrunse de îndoială. Rămâne la latitudinea ascultătorului dacă vocoderele vesele de pe piesa finală, „Endless Endless” sunt cu adevărat pline de speranță sau reprezintă doar o privire îndrăzneață asupra unui viitor post-uman.
„E un album revoluționar în muzica electronică [și] unul dintre albumele mele preferate. Îmi amintesc că fumam un joint și îl ascultam foarte tare la boxe și am avut impresia că-l văd pe Dumnezeu.”
Elton John