Opera definitorie și sinceră a unei senzații pop care supraviețuiește iadului tabloidelor și se reinventează.
Like a Prayer
Madonna
77
De la extazul evanghelic al piesei eponime care a ajuns în fruntea topurilor, alături de videoclipul controversat ce amesteca religia, rasismul și dorința interrasială așa cum doar Madonna putea să o facă, Like a Prayer e opera unei senzații pop care a trecut prin iadul tabloidelor, ieșind din toată experiența drept o artistă veritabilă. Și în timp ce albumul conține doar ocazional referințe la despărțirea recentă de soțul ei, Sean Penn, lucru ce se poate observa cel mai bine pe amețitoarea piesă synth-pop, „Till Death Do Us Part”, aici o găsim pe Madonna vorbind mai mult despre lucrurile sale personale și nu despre relația cu fostul soț.
Asta se observă pe „Promise to Try”, unde artista abordează drama familiei, reflectând cu sinceritate asupra morții mamei sale, și pe „Oh Father” care redă ferm, dar totuși cu tandrețe, problemele cu tatăl său. Pentru a nu mai vorbi de uriașa „Express Yourself”, un imn plin de hotărâre și de o forță incontestabilă, melodia fiind nici mai mult nici mai puțin decât echivalentul emblematicei „Respect” a Arethei Franklin, un manifest perfect al dominației culturale inevitabile pe care o exercita Madonna.
