Gospelul, grația și curajul alimentează capodopera reginei hip-hopului soul.
My Life
Mary J. Blige
86
Cu primul album al lui Mary J. Blige, What's the 411?, „regina hip-hop soul” în ascensiune a îmbibat R&B-ul confesiv cu o sensibilitate hip-hop tinerească. Pentru albumul următor, My Life din 1994, care i-a marcat cariera, artista de 23 de ani a abordat un stil și mai personal, recurgând la teme legate de depresia sa, luptele cu drogurile și alcoolul, experiențele de violență domestică și suferințele sufletești, precum și tăria spirituală care a ajutat-o să depășeasă acea fază. Toate acestea, în timp ce încerca să proceseze traiectoria ei fulminantă, pornind dintr-un cartier de locuințe din Yonkers până la faima mondială.
Chucky Thompson, urmașul echipei de producție Hitmen a casei de discuri Bad Boy Records, a îmbogățit beat-urile cu mostre de funk și hituri stradale, în timp ce Blige a adăugat grație și curaj de tip gospel. Această estetică a atins apogeul pe sublimul „My Life”, în care artista adaugă melancolie și o doză de speranță unui sample din „Everybody Loves the Sunshine” a lui Roy Ayers. Dar albumul și-a găsit mesajul principal în ultima sa piesă: „All I really want is to be happy”, cântă Blige pe un bass slap luat de pe „You're So Good to Me” a lui Curtis Mayfield. „I don't wanna have to worry about nothin' no more.”
„Am încercat să mă vindec. Treceam prin iad. Și când am lansat albumul, a început o schimbare.”
Mary J. Blige